remuscarea
De ce oare suntem in asa fel alcatuiti incit murim de rusine nu cind facem un lucru reprobabil, ci cind il retraim in memorie sau cind ajungem sa-l marturisim? Raspuns: pentru ca fiinta noastra morala e intemeiata nu pe virtute, ci pe remuscare.
Asa cum orice trup asezat in lumina isi proiecteaza umbra pe pamint, la fel pacatul pus in lumina constiintei face sa se desprinda din el umbra remuscarii. Orice viata morala este asezata pe secventa "pacat-remuscare" si miracolul alcatuirii acestei vieti este ca nimeni, in afara subiectului moral, nu trebuie sa intervina pentru ca ea sa existe: autorul pacatului este de fiecare data propriul sau pedepsitor. Cain este blestemat si izgonit de Dumnezeu nu pentru ca a ucis, ci pentru ca fapta lui nu e insotita de umbra morala a caintei. Orice individ moral isi administreaza singur pedeapsa, iar remuscarea este una atit de cumplita incat, in fata lui Dumnezeu, ea face superflua orice alta pedeapsa.
Asa cum orice trup asezat in lumina isi proiecteaza umbra pe pamint, la fel pacatul pus in lumina constiintei face sa se desprinda din el umbra remuscarii. Orice viata morala este asezata pe secventa "pacat-remuscare" si miracolul alcatuirii acestei vieti este ca nimeni, in afara subiectului moral, nu trebuie sa intervina pentru ca ea sa existe: autorul pacatului este de fiecare data propriul sau pedepsitor. Cain este blestemat si izgonit de Dumnezeu nu pentru ca a ucis, ci pentru ca fapta lui nu e insotita de umbra morala a caintei. Orice individ moral isi administreaza singur pedeapsa, iar remuscarea este una atit de cumplita incat, in fata lui Dumnezeu, ea face superflua orice alta pedeapsa.
posted by bogdan at 5:32 p.m.
2 Comments:
da...si totodata "orice alta pedeapsa" o anuleaza pe cea mai cumplita, care este remuscarea. Si de aceea primim de fiecare data "orice alta pedeapsa" ca pe o izbavire.
Cand gresim fata de cei de langa noi ne dorim sa fim certati, pentru ca tacerea nu ar face altceva decat sa lase locul remuscarii, care, asa cum ai scris tu, e cumplita.
it was Constantin Noica pe patul de moarte cel care vorbea despre visele sufletului si cele ale spiritului, in transcrierea lui G.Liiceanu. Am fost pe-aproape :p
Trimiteți un comentariu
<< Home