simplicity

I moved....

2010-05-29T00:41:00.001+03:00

noua mea adresa este:
http://vorbeaiurea.wordpress.com/

va astept.

bogdan

Sechseläuten

2010-04-19T21:07:00.006+03:00

Where Eagles Dare...the Rheinfall and Schaffhausen

2010-04-19T20:35:00.004+03:00

Lugano

2010-04-18T12:48:00.003+03:00

Locarno

2010-04-18T12:44:00.002+03:00

Bellinzona

2010-04-18T00:20:00.004+03:00

another day has passed...

2010-04-14T19:47:00.000+03:00

Neuchâtel‎

2010-04-12T13:12:00.005+03:00

Basel

2010-04-12T13:06:00.004+03:00

St. Gallen

2010-04-11T19:32:00.004+03:00

Zurich Univeristy

2010-04-09T23:06:00.002+03:00

Zoo

2010-04-09T22:29:00.005+03:00

walking around...

2010-04-08T22:17:00.003+03:00

bern has fallen today....

2010-04-05T21:00:00.003+03:00

Luzern...

2010-04-04T19:59:00.006+03:00

walking around home...

2010-04-02T21:28:00.004+03:00

wo bist du?

2010-03-31T23:40:00.003+03:00

"Am intrat în închisoare orb (...) şi ies cu ochii deschişi; (...) am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; (...) soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică." (Nicolae Steinhardt, "Jurnalul fericirii")

glimpses of timisoara

2010-03-14T16:25:00.006+02:00

Inca de mic mi-au placut femeile nepotrivite, cand am vazut Alba-ca-Zapada, toti s-au indagostit de Alba-ca-Zapada, eu lulea de Regina cea Rea...

Lasati lumina aprinsa...am sa ma intorc

2009-11-02T15:18:00.004+02:00

Sic transit gloria mundi...

enjoy the ride...

2009-08-02T13:43:00.002+03:00

Praga

2009-07-22T14:07:00.009+03:00

curtea de arges

2009-05-30T16:27:00.005+03:00

Cand oamenii sunt puternici nu se sfiesc sa-si recunoasca slabiciunile...

snow...

2009-05-30T16:19:00.003+03:00

during wintertime

2009-05-16T15:01:00.008+03:00

waiting....

2008-12-20T23:42:00.002+02:00

O, grijile oamenilor! O, câta desertaciune este în lucruri!

Kill all my demons, and my angels may die too...

2008-10-26T19:21:00.002+02:00

Orice iubire e un monoideism voluntar la inceput, patologic pe urma

2008-10-21T10:34:00.002+03:00

"O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie…trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu la inceput sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu poti trai. Iubesti mai intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu este loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebueste prezenta ei zilnica. Inabusi in tine mugrii oricaror prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei. Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e un monoideism voluntar la inceput, patologic pe urma. Iti construiesti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, iti fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale, pana la moarte, sunt facute pentru doi insi. A plecat de acasa, si esti necontenit ingrijorat sa nu i se intample ceva…te strapunge ca un stilet orice aluzie despre ea, si esti nebun de fericire cand, dupa greutati materiale si umilinte uneori, ai izbutit sa-i faci o surpriza care s-o uimeasca de placere."

Camil Petrescu

Arhitecture

2008-09-26T12:55:00.002+03:00

Un soldat va lupta mult si din greu pentru o bucatica de pamblica colorata. (Napoleon Bonaparte)

budapest

2008-09-05T11:42:00.005+03:00

In fiecare din noi salasluieste un soare... Totul e sa-l lasam sa straluceasca.
[Socrate]

in vino veritas

2008-09-05T11:33:00.010+03:00

"Adevarurile noastre nu valoreaza mai mult decat cele ale stramosilor nostri [...] Ingamfarea moderna nu are margini: ne credem mai luminati si mai profunzi decat toate secolele trecute, uitand ca invataturile unui Buddha au pus mii si mii de fiinte in fata problemei neantului, problema pe care ne inchipuim ca noi am descoperit-o pentru ca i-am schimbat termenii si am introdus in ea putina eruditie. Dar care ganditor din Occident poate suporta comparatia cu un calugar budist? Ne pierdem in texte si terminologii: meditatia e un dat necunoscut filozofiei moderne [...] Cat priveste marile probleme, nu suntem cu nimic mai presus decat stramosii sau parintii nostri: oamenii au stiut totdeauna totul, cel putin despre esential." - Emil Cioran

Beograd

2008-09-05T11:33:00.009+03:00

...viata fiecarui om este o lupta continua, cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii sai, cu realitatea. Omul gaseste adversari pretutindeni si moare cu armele in maini...

let's go for a drive...

2008-09-04T13:50:00.002+03:00

Prefer o viata scurta si plina de excese decit una lunga dar ingustata de restrictii...

A bridge too far...

2008-09-04T13:47:00.000+03:00

Acoperisul de paie a adapostit oameni liberi; sub marmura si sub aur locuieste robia. (Seneca)

despre dascali

2008-09-04T13:43:00.003+03:00

De la începutul vietii ni s-au dat doi dascali. Amândoi ne vorbesc tacând: primul este Universul, iar al doilea, propria constiinta.

Manastirea Gai

2008-09-04T13:35:00.000+03:00

Felul cum întrebuintam timpul liber ne tradeaza caracterul. (Plinius)

Plitvice

2008-09-04T13:27:00.002+03:00

Micul tunel al furnicii va surpa marele zagaz.

in umbra...

2008-09-04T13:21:00.001+03:00

Un soim priceput îsi ascunde ghearele...

Eros Show

2008-06-07T19:42:00.001+03:00

Cred ca sexul e mai bun decat logica, dar nu pot dovedi asta...

music within...

2008-05-06T10:51:00.001+03:00

the differences that you make, the ones of lasting importance, are the little differences that you make in the life of another person…

Arhitecture

2008-05-06T10:41:00.002+03:00

et lux in tenebris lucet et tenebrae eam non conprehenderunt...

Geneve

2008-05-06T10:39:00.001+03:00

"Simplitatea se invata greu" Louis Malle

i will be an engineer!

2008-04-21T19:11:00.002+03:00

You know, when you get old, in life, things get taken from you. I mean, that's... that's... that's a part of life. But, you only learn that when you start losin' stuff. You find out life's this game of inches...the margin for error is so small. I mean, one half a step too late or too early and you don't quite make it. One half second too slow, too fast and you don't quite catch it. The inches we need are everywhere around us.
We know that when we add up all those inches, that's gonna make the fucking difference between winning and losing! Between living and dying! I'll tell you this, in any fight it's the guy whose willing to die whose gonna win that inch. And I know, if I'm gonna have any life anymore it's because I'm still willing to fight and die for that inch.

hey you!

2008-02-23T22:39:00.003+02:00

Cât de nesabuit este omul care, dispretuind ceea ce se afla lânga el,
va cauta ceea ce este departe de el! (Hesiod)

tacerea

2008-02-14T14:49:00.001+02:00

Eu stiu acum bine ce este o grota. E o inchisoare fara ziduri, unde nu e nevoie de gardieni, nu e nevoie de sirma ghimpata. Tacerea s-a dovedit un gardian mult mai constiincios. Ea nu poate fi nici corupta, nici escaladata. Ea nu doarme si nu paote fi taiata cu clestele. Si cine vede tacerea? Cel izolat intr-o grota va muri, nevazut de nimeni...

(Octavian Paler - "Viata pe un peron")

Sistem de iluzii

2008-02-14T11:07:00.001+02:00

„Medicii numesc aceasta stare depresie. Eu o inteleg mai bine ca pe o dezagregare a sistemului de iluzii in virtutea caruia inaintam, faptuim, ne agitam, da contur clipei urmatoare si zilei de maine. „Sistemul de iluzii”- acesta este pintenul intregii noastre vieti, „morcovul existential” pe care viata ni-l asaza si ni-l flutura sub nas, planurile pe care le alcatuim din propria noastra substanta vitala si pe care le ridicam, ca pe un prunc nou-nascut, deasupra capului nostru, pentru a le aseza apoi, de indata ce le-am facut, la o distanta convenabila de locul in care ne aflam, urmarindu-le neabatut prin ani, asemeni unui animal care merge, halucinat, pe urma de miros a hranei sale. Asa se naste sensul vietii noastre. Numai ca hrana pe care o adulmecam fara incetare cu fiecare zi nou inceputa, noi suntem cei care o secretam si tocmai fabricarea aceasta neintrerupta a „sistemului de iluzii” este garantia sanatatii noastre mentale.

Pentru ca daca nu ar fi as, ce ne-ar mai tine in viata pe noi toti, fiinte nascute cu o condamnare la moarte in buzunar? Daca nu ar fi air bag-ul acesta montat discret in viscerele noastre, balonul asta umflat cu iluzii menit sa ne apere de socul ciocnirii cu singura perspectiva certa a vietii noastre (care este sfarsitul), nu ne-am trezi cu sufletul stalcit in fiecare dimineata? Daca nu am fi prinsi in plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem sa le facem – de la cele mai marunte (chiar si pentru a bea un pahar de apa e nevoie de un atom de vointa si de iluzie) si pana la cele mai marete – ce ne-ar tine atat de bine infipti in „aceasta coaja de pamant”? Gandul ca am putea lasa ceva in urma noastra? Ceva care „ar strabate secolele”? Care secole? Cele care se vor pierde in „praful si pulberea” istoriei? Si care istorie? Cea care poate sa dispara de pe o zi pe alta prin considerabilul potential de autodistrugere al speciei umane? Sau cea care – admitand ca in specia aceasta ar exista resurse ultime de redresare (ingineria genetica?) – se va pierde in chip „natural”, cu toate infapturile ei, in incendiul final (e drept, de peste cinci miliarde de ani) al Pamantului, urmat de definitiva racire a Soarelui si de „speranta” aparitiei Vietii (in vederea altei distrugeri finale) in alt punct, nebanuit, al Universului?

Asa stand lucrurile, coexistenta cu „vanitatea lumii” este posibila in virtutea „sistemului de iluzii”: iluzia ca trebuie sa am un „urmas”, ca trebuie sa dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, ca trebuie sa ma bat pentru o idee, ca trebuie sa am o functie si putere si bani, ca trebuie sa scriu, sa pictez sau sa compun, ca trebuie sa „insemn” ceva pentru semenii mei, ca gesturile mele pot influenta sau schimba in vreun fel „cursul lumii”. Toata viata sta si creste pe acest tesut de iluzii.

[...] „Sistemul de iluzii” este singurul garant al acestei miopii existentiale, singura pavaza impotriva luciditatii care incearca sa ne convinga, in fiecare dimineata, ca nu avem nici un motiv serios ca sa ne parasim patul.

Sa nu umblam, asadar, la sigiliul ce pecetluieste iluziile in care suntem genetic impachetati. Pentru ca in codul fiintei noatre iluzia a fost pusa asemeni unei enzime care, disparand, ar bloca metabolizarea substantelor ce face cu putinta viata. Am putea s-o imaginam la fel de bine ca pe un strat protector fara de care sufletul ajunge in contact direct cu luciditatea si se destrama. Ceea ce nu inseamna ca luciditatea, cata vreme iluzia functioneaza, devine pur si simplu inexistenta si ca atata vreme cat iluzia ne mentine ferm pe taramaul sanatatii mentale, adevarurile pe care luciditatea ni le semnaleaza ar fi de tot ignorate. Numai ca nefiind ignorate, nu inseamna ca ele nu ne dau pace. Dimpotriva, ele stau undeva la periferia fiintei noastre, intr-o discretie cuviincioasa. Ca sa le sesizam, trebuie sa tragem cu ochiul la ele, sa ni le „aducem aminte”, ceea ce inseamna ca indeobste ele nu sunt acolo, „in minte”, si ca trebuie chemate si scoase din ascunzisul lor. Mecanismul bolii in asta consta: in mutarea „adevarului ultim” al vietii din periferia privirii in centrul ei. In transformarea luciditatii din accident in metoda. In ecorsaj. In jupuirea vietii de iluzie, care e epiderma ei.”

( Gabriel Liiceanu - "Usa interzisa")

b&w

2008-01-12T20:52:00.001+02:00

Dacă cineva ţi-a făcut un rău, nu căuta să te răzbuni. Aşază-te pe malul râului şi în curând îi vei vedea trecând cadavrul. (Lao Ti)

winter

2008-01-12T19:59:00.000+02:00

"Reactia noastra este ceea ce determina semnificatia faptelor." Seneca

Fac tiganii foc, focu-i la mijloc/Fete cu ghioc/Si cu carti de joc, hai noroc, noroc/Vino la soroc

2007-11-03T17:57:00.001+02:00

Bine-i mirelui
Ca nu-i nimeni-n lume ca mireasa lui
Uita-te la ea
Rupta e din cer si mandra ca o stea.

Dar dati-mi viata 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de doi ani de pribegie
Inc-o mie dulce-a mai ramas

La urma urmei eu cu ce-s vinovat/ Ea-i o naluca, eu sunt adevarat.....Alo, alo, alo, aloooo

2007-11-03T09:47:00.000+02:00

Se intoarce iar acasa Fat Frumos din pribegie
La batranii sai parinti,
La batranii sai parinti...
Si cu gand sa-si ia mireasa ca un fir de papadie
Numai bun de rupt in dinti,
Numai bun de rupt in dinti...

Locuinta mea de vara (au!)
E la tara ...
Acolo era sa mor (nu!)
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor! (asa, asa)

Draga Miruna, iti spun printre soapte
Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire.

In Popa Nan sta un barbos batran si fotograf
Pustii de pe strada spun ca e un zeu.
Stie chiar de esti om bun sau rau
Dupa chipul, dupa chipul tau.

Sub o streasina-i statuia unei fete gri
Sprijinind un cos cu struguri de ciment
Jos in casa stau trei fete gri
Cu comportamentul ... indecent.

viata noastra

2007-10-29T18:42:00.000+02:00

daca astazi omenirea este axata pe valorile bunurilor,ale consumului dezmatat, care a ajuns un reflex, a banilor obtinuti cu orice pret, a distractiei care trebuie sa ne umple viata de dimineata pana seara, si a organizarii vietii in vedera atingerii acestori scopuri...ramane in picioare o singura intrebare: "ce facem cu viata noastra?"
... ce se alege din viata mea dupa ce dau deoparte tot falsul pozitiv al consumului si ramane doar vidul vietii mele?

miraje si iele

2007-10-07T21:17:00.000+03:00

...ceva ce noi am pierdut in viata contemporana...discretia, taina, misterul. Noi traim intr-o lume a flecarelii continuue, intr-o lume in care intimul este calcat in picioare zi de zi, intr-o lume a exhibitie programate...si a exhibitionismului,deci.

30 de ani...IRIS...Cei ce vor fi

2007-10-06T12:54:00.000+03:00

Buna seara prieteni!!!

In noapte de gheata,coboara si pe ceata
Sunt singur pe strada,singur pe strada
Incerc sa te caut,incerc sa te gasesc
De ce-ai plecat,de ce-ai plecat?

Norii plang la fel,la fel ca sufletul cel trist
Si parca unii striga,ma cheama cu soapte

Cine ma striga in noapte,cine ma striga in noapte
Cine ma striga in noapte,e ploaia ce cade pe trotuare

si ce daca e vant
si ce daca sunt ploi
nu ne vom opri din noapte in zori
ne-ati dat puterea, ne-ati dat speranta
de a fi impreuna mereu

Floare de iris....floare de coltz,
Ne-ai ocrotit , ne-ai dat un rost
Iar cand noi nu vom mai fii
Va veti aminti ca a fost odata Iris
Iar cand noi nu vom mai fii
Va veti aminti ca a fost odata Iris

Fara tine, cerul e prea sus
Fara mine totul e deajuns
Fara tine, frigul a invins
Fara mine, somnu-inecuprins

Ziua asta-nselatoare, mai poate sa anunte ceva
Jocul tau ca la ruleta, pe mine nu ma poate schimba!
Iar te arde indoiala, in ochi tu ai venin.
Dar stii ca numai tu si numai tu, te lauzi cu al meu chin!

Nu pricepi ca n-ai ce sa-mi mai dai
Intelegi ca nu poti tot sa ai
Chiar nu vezi ca ei nu te mai vor
Chiar nu simti durerea-n ochii lor
Chiar nu vrei sa dai din tot ce ai

Planul tau de la-nceput
S-a nascut dintr-un stranut

Vrei sa dormi si dormi

Spune-mi daca, am gresit ceva,
Spune-mi daca te-am pierdut candva,
Nu mai stiu cum sa te caut,
Sa ma-ntorc din nou la locul unde
Mi-am gasit iubita mea

Spune-mi oare ce mai sti de noi?
Spune-mi oare suntem amandoi?
Doar o ploaie-n miez de vara care vine si s-a dus
Sub un cer albastru care, ne va duce tot mai sus

Era-ntr-o dimineata,
O alba dimineata,
A aparut, cu parul ei,
In vantul iernii, nins,
Eu n-am stiut de unde
Si cum de m-a gasit,
In noaptea gandurilor sumbre,
-n mine-a rasarit

Sa nu crezi ce-ti spun acum
Vorbele-mi sunt vant nebun
Sa nu crezi ce-ti spun acum
Chiar de eu iti spun
Vei fii a mea oricum

Sa nu crezi ce-auzi acum
E un cantec scris pe drum
Pentru ea,doar pt ea,il voi canta oricum
Sa nu crezi nimic,vorbele-s doar fum
Iar ce simti tu lasi in drum
In praf de amintire

Ieri am trecut pe strada ta
Si soarele se tot juca
Cand aparea, cand disparea
Din calea norilor fugea.

Ai aparut la geam tarziu
Ce ora era nici nu mai stiu.
O clipa doar tu m-ai zarit
Si te-am strigat, dar n-ai venit.

Cand ma uit la mine cel ce-a fost
Am iesit rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi..

Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …

la tenis

2007-09-09T21:00:00.000+03:00

concert lake of tears...

2007-09-09T11:43:00.000+03:00

So the season of the fall begins
Down the crossroads in a sleepy little inn
By the fire when the sun goes down

But the night becomes you
And the secrets of the rain

Forever autumn

And the season of the fall begins
Out the nightlands when the thunderstorm sets in
The secrets clear in the cloudy night

But the night becomes you
And the secrets of the ra n they will stay the same
And the time will come soon
With the secrets of the rain and the storm again

Coming closer every day, forever autumn

And the season of the fall begins
Past the pass ngbell past willow s weeping
A ripple forms on the brinks of time

But the night becomes you
And the secrets of the rain, they will stay the same
And the time will come soon
With the secrets of the rain and the storm again

Coming closer every day forever autumn

vama veche - folk you

2007-08-24T09:40:00.000+03:00

Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun!?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi.

Uite o pisica neagra,
Lumea ianpoi alearga
Dand cu pietre dupa ea.
Cand o vad cum schipoateaza
Inima imi sangereaza
Si-i fac loc in viata mea.
Toti asteapta acum dezastrul
Si sa-mi cada-n cap albastrul cerului asa pe loc,
Ei nu pot sa inteleaga cum,de ce pisica neagra
Mie-mi poarta doar noroc.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi.

Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga, esti nebun!?
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisïca neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

sighisoara medievala

2007-08-24T09:38:00.001+03:00

Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele şi ploaia şi cămăşile-nflorate,
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate.

like a rolling stone

2007-08-24T09:26:00.000+03:00

Well, I've been haunted in my sleep
You've been starring in my dreams
Lord I miss you

I've been waiting in the hall
Been waiting on your call
When the phone rings
It's just some friends of mine that say,
"Hey, what's the matter man?

We're gonna come around at twelve
With some Puerto Rican girls that are just dyin' to meet you.
We're gonna bring a case of wine

Hey, let's go mess and fool around
You know, like we used to"

cires japonez

2007-07-11T23:35:00.000+03:00

"Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata,ca au trait o viata idoata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata..."
Mircea Eliade

mutter

2007-07-11T23:28:00.000+03:00

Schaessburg

2007-07-08T20:46:00.000+03:00

un pic de culoare

2007-07-05T21:27:00.000+03:00

prin oras

2007-06-24T13:03:00.001+03:00

"Gasesc televiziunea foarte educativa. De fiecare data cand cineva porneste televizorul, ma duc in camera cealalta si citesc o carte."
Grouncho Marx

reading in the sun...

2007-06-21T14:51:00.000+03:00

portret

2007-06-21T14:44:00.000+03:00

walking towards the light....

2007-06-21T14:29:00.001+03:00

looks

2007-06-21T14:16:00.000+03:00

mor de cald...

2007-06-20T23:15:00.001+03:00

how true

2007-05-10T19:56:00.000+03:00

Acum ceva vreme, scriam un articol în care deplângeam morişca infernală în care mulţi oameni şi, din păcate, mai cu seamă femei, au intrat în ultima vreme într-o cursă absurdă către nimic. Moartea tragică a Ralucăi Stroescu m-a transformat într-un profet fără voie. Evenimentul a generat deja valuri de emoţii şi de comentarii. În faţa unei astfel de tragedii, e imposibil să rămâi impasibil şi foarte greu să judeci limpede. Personal, nu cred că se poate propune un vinovat în acest caz. E un caz nefericit, desigur, dar nu cred că goana după vinovaţi rezolvă ceva. Cu siguranţă că angajatorul, şi toţi cei ca el au un mesaj puternic de înregistrat în urma acestei tragedii.
Foarte mulţi angajatori au o atitudine detaşat-cinică faţă de angajaţi, în ciuda sloganelor umaniste de pe pereţi. Filosofia lor esenţială e că un om trebuie încărcat cât poate duce, dacă are ceva de spus, e datoria lui să spună şi să negocieze. Distanţa între atitudinea de zi cu zi şi valorile afirmate pe pereţi e atât de mare încât corporaţiile au devenit, din expresia raiului pe pământ, cum erau acum şapte-opt ani, subiect de bancuri amare şi de bârfe printre iniţiaţi. Cu toate acestea, însă, nu cred că E&Y poate fi identificat ca vinovat în acest caz. În fond, Raluca era o persoană matură, cu discernământ şi libertate de a decizie. Cred că e cazul ca noi toţi să încetăm să ne uităm la relaţiile de muncă ca fiind un fel de sclavagism modern. Nimeni nu leagă pe nimeni cu lanţul de o slujbă. Acum, poate mai mult decât oricând, angajaţii au puterea de a decide asupra soartei lor, iar persoanele competente şi calificate au ocazii nenumărate de a-şi găsi slujbe bune şi mai puţin stresante. În acelaşi timp, însă, şi nu doar din pietate pentru cei trecuţi, nu cred că Raluca poate fi de vină pentru tragedia ei, aşa cum am auzit multe voci susţinând. Raluca a intrat într-o cursă infernală, de bună voie, e drept, şi în total discernământ. Dar oare ceea ce a mânat-o în acest cerc infernal e doar propria ei alegere?

Ştiu că mulţi oameni sunt şocaţi şi caută răspuns, în tipic stil românesc, în treacăt fie spus, la întrebarea "cine e de vină?" Daţi-mi voie să vă propun un suspect nou: noi toţi. Dacă cineva a ucis-o pe Raluca, atunci suntem noi, societatea noastră bolnavă de hiper-competitivitate, care ne propune tuturor ca supremă valoare să fii mai tare decât cei din jur. Să ai o carieră mai bună, să lucrezi la o firmă cu mai mult prestigiu, să te afirmi sau, chiar, şi mai rău, să nu rămâi mai prejos. Când eram copil şi veneam cu nota 7 la teză, prima întrebare pe care mi-o punea mama mea era:
"care a fost cea mai mare notă?" Mama mea! Care-mi vroia, desigur, binele, dar mi-a inoculat de mic ideea că trebuie să fii mai bun ca cei din jur, că trebuie să nu pari prost, să nu te faci de râs, să nu rămâi de căruţă. Şi sunt sigur că vă recunoaşteţi în aceste afirmaţii, mulţi dintre voi. 30 de ani mai târziu, ce consecinţe are asta? Ne luptăm între noi pentru nimic, chiar şi pentru cine trece primul prin intersecţie, nu cedăm nimic nimănui şi nu acceptăm nicio scădere, vrem să fim perfecţi. Această obsesie ne împinge să alergăm după toate obiectivele, să nu ne lăsăm, să ne încrâncenăm pentru fiecare contract şi fiecare client, de parcă viaţa noastră ar depinde de asta. Şi iată că, tragic, uneori chiar depinde.

Problema noastră cea mai mare nu e nici fatalismul, nici agresivitatea, deşi ambele există şi sunt supărătoare. Problema maximă, însă, e lipsa echilibrului, a încrederii în noi şi în steaua noastră, a relaxării de a ne urma visurile şi aspiraţiile fără să ne pese de ce cred cei din jur despre noi, a înţelegerii profunde a lucrurilor care contează cu adevărat şi pentru care ne sacrificăm viaţa zi de zi. Căci nu e o mare diferenţă între cineva care se extenuează până la atacul de cord şi cineva care are o constituţie mai puternică, dar îşi îndepărtează prietenii şi familia, ajunge la 36 de ani la menopauză, îşi lasă copiii de la două luni în seama bonelor ca să nu piardă şansa viitoarei promovări sau, şi mai rău, nici măcar nu-i au pentru că au uitat să-i facă, printre deadline-uri şi evaluări.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt avocatul lenei sau al nepăsării, ci al echilibrului. Pentru că cercul infernal în care am intrat nu e cauzat de angajatori, în fond ei nu fac nimic diferit în Franţa sau Germania, dar acolo oamenii nu mor de epuizare. Principalul factor de dezechilibru, principalul vinovat e societatea noastră bolnavă de obsesia de a demonstra, care exercită asupra noastră, a tuturor, o presiune uriaşă şi continuă. Hai să ne trezim şi să refuzăm să mai trăim după astfel de norme strâmbe.

Adrian Stanciu, Partener Ascendis (consultanţă în resurse umane)

octavian paler

2007-05-10T10:46:00.000+03:00

"Nu sunt multumit de viata mea. Singura satisfactie reala sunt dezamagirile mele. Daca am aceste dezamagiri, inseamna ca am avut iluzii si asteptari foarte mari de la mine. Mi-as fi dorit sa am mai multi prieteni si nu am, mi-as fi dorit sa fiu mai putin singur si nu am reusit. Mi-as fi dorit sa am o familie mare, multi nepoti si nu am. Sunt satul de mine insumi."

expeditie lacul bolboci

2007-05-02T23:41:00.000+03:00

Big wheels keep on turning
Carry me home to see my kin

Singing songs about the Southland
I miss Alabamy once again
And I think its a sin, yes

Well I heard mister Young sing about her
Well, I heard ole Neil put her down

Well, I hope Neil Young will remember
A Southern man don't need him around anyhow

Sweet home Alabama
Where the skies are so blue

Sweet Home Alabama
Lord, I'm coming home to you

In Birmingham they love the governor
Now we all did what we could do

Now Watergate does not bother me
Does your conscience bother you?
Tell the truth

Sweet home Alabama
Where the skies are so blue
Sweet Home Alabama

Lord, I'm coming home to you
Here I come Alabama

Now Muscle Shoals has got the Swampers
And they've been known to pick a song or two

Lord they get me off so much
They pick me up when I'm feeling blue
Now how about you?

Sweet home Alabama
Where the skies are so blue

Sweet Home Alabama
Lord, I'm coming home to you

Sweet home Alabama
Oh sweet home baby

Where the skies are so blue
And the governor's true

Sweet Home Alabama
Lordy

Lord, I'm comïng home to you
Yea, yea Montgomery's got the answer

Portretul corporatistului la tinerete.

2007-04-27T14:00:00.000+03:00

"Zece ani e masura noastra. Plus sau minus zece la suta. Daca privesc in urma imi vad momentele cheie. 1. Prima suta de dolari/luna; prima casatorie; 2. Primii cinci sute, primul copil; 3. Prima mie, primul divort; 4. Primele trei mii, a doua sotie, prima amanta; 5. Primele cinci mii, primul pas lateral. Unde ma va duce urmatorul deceniu?

Sunt group brand manager si la mine la ”multinationala” toate discutiile incep cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Dau vina pe colegii de la “sales” ca nu mi-a iesit campania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”.

Ii urasc pe cei de la HR. De zece ani ma indobitocesc cu termenul lor de ”We are a big family!”

Intre timp, sotia a divortat de mine, iar fi-miu din prima casatorie stiu ca locuieste cu bunicii si imi trimite cate un SMS de ziua mea. Ultima oara l-am vazut in ajunul Anului Nou, radea in hohote. Am apucat sa ma joc cinci minute cu el. Si se agata de joaca asta ca un flamand care zareste o farfurie cu ciorba. 5 minute...Trebuia sa fug pana la birou.

Aveam un ”memo” de predat...31 decembrie. Prima zi a anului trecut cand reuseam sa plec spre casa la 6.30. Imi amintesc si acum, cu jind, statusul lasat pe YM!: ”Nou record personal! 6:30 PM!” 31 decembrie.

Dimineata iar m-am trezit intr-un pat de hotel fara sa stiu macar in ce oras ma aflu. M-am mutat acum o luna intr-un duplex dintr-un Residential Park, platesc lunar rata la banca, dar nici macar o noapte n-am dormit acolo. ”Acolo”, pentru ca ”acasa” nu-i pot spune unui loc strain. Dar ma mandresc ca am o casa cuminte, amenajata corect, a la Elle Decoration.

Peste noapte iar s-a revarsat un fluviu de mail-uri in Inbox. Jumatate sunt de la sefu’ care iar vrea sa-mi dovedeasca ca a stat mai mult ca oricine din companie peste program. Nimic neobisnuit. Vreo trei sunt de la prieteni. Am uitat sa-ti spun ca intalnirile cu prietenii le notez in agenda ce are pe coperta logo-ul firmei...Doar le notez. Nu ajung la niciuna.

Habar n-am daca am rezervat bilete pentru zborul din seara asta. Dar e ceva mai important decat asta: cand ma urc in avion, sa nu uit sa optimizez calea de ajungere la locul meu - la fereastra, bineinteles ( sa nu ma urc, ca ieri, pe la coada avionului, cand locul e in fata).

... n-as raspunde la telefon. Imi taraie in cap, impreuna cu miorlaitul sefului, grimasele clientilor, paraitul sistemului de operare, vajaitul motorului, sunetul Excel-ului -ca un clopot de catedrala. Laptopul este cea mai inteligenta parte a corpului meu. Legat prin cordon ombilical de telefon. Raspund, totusi. Sunt lacrimile unei colege.

Uitase sa scrie cu font Arial de 18 si scrisese cu 12. Au trecut-o pe lista urmatorului training pe teme de corporate ID, la un loc cu noii veniti in firma.

La dracu! Unde era, atunci, Ingerul Meu sa ma traga de guler: ”Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama!” Atunci priveam de la fereastra caminului din Regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie.

Acum, dupa ani, apuc arareori sa privesc pe fereastra office buiding-ului cu aceiasi ochi ( poate un pic mai incercanati), incercand sa-mi amintesc de ce atunci simteam atata pofta de viata. Intr-o dupa-masa ma uitam la doi muncitori care lucrau in gradina din fata cladirii. Tundeau iarba.

Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus, daca ploua, te poti opri...Respiri aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii...

Cand o sa-mi deschida cineva sufletul o sa descopere inauntru intreaga rezerva strategica de cizme a celor langa care am trait. Noroaie, lacrimi, singuratate si o cantitate considerabila de dezamagire pe care - cu greu vor intelege - ca nu am stocat-o pentru contabanda. Deocamdata, imi traiesc existenta de caricatura corporatista.

Ca in acea dimineata cand aleragam sa verific standul nostru de la Romexpo. La intoarcere, am vazut ca inverzisera copacii. Eu eram in ghetele de iarna de la Pollini si in palton. Iar oamenii, pe strada - am fost surprins sa-i vad - nu se grabeau. Unii. Eu si cand sunt la shopping alerg.

...Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni."

Sinaia 14 aprilie

2007-04-22T14:27:00.000+03:00

"Experienta mea , pasiunile mele , ideile mele , imaginile mele si amintirile mele sunt tot ceea ce stiu despre aceasta lume - si ele imi sunt suficiente " Albert Camus

a venit primavara

2007-03-26T11:34:00.000+03:00

se pare ca exista si un avantaj cand te duci matinal la work....

2007-02-02T11:54:00.000+02:00

"Dar ce poate insemna o iubire? Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, în alta parte, cu alti oameni."
Mircea Eliade

Mai tii minte?

2007-01-25T21:09:00.000+02:00

Mai tii minte cum era in clasa a 6-a cand cea mai mare problema a vietii tale era fata aceea frumoasa din prima banca? Mai tii minte cum era cand nu stiai ce e ipocrizia, ce e tradarea? Mai tii minte cum era cand iti doreai o masinuta mai frumoasa si nu o masina mai frumoasa? Mai tii minte cum era cand te jucai cu copiii din fata blocului? Mai tii minte cum era cand nu te grabeai, cand nu aveai facturi sau zi de salariu? Mai tii minte cum era cand aveai un suflet mai bun?

viitorul unei iluzii

2007-01-22T10:27:00.000+02:00

pentru individ, la fel ca si pentru umanitatea in intregul ei, viata este greu de suportat. o parte de mizerie ii este impusa de cultura la care participa, o cantitate de suferinta i-o pregatesc ceilalti oamenie, fie in ciuda perceptelor culturale, fie in urma nedesavarsirii acestei culturi. la acestea se adauga ceea ce natura nestapanita-pe care el o numeste destin- ii furnizeaza ca neajuns.

din Kahlil Gibran

2007-01-19T12:29:00.000+02:00

De sapte ori mi-am dispretuit fiinta.
Prima oara, cand am vazut-o umilindu-se ca sa ajunga pe inaltimi.
A doua oara, cand am vazut cum schiopata dinaintea celor infirmi.
A treia oara, cand a avut de ales intre greu si usor si a ales usorul.
A patra oara, cand a facut un rau si s-a consolat cu gandul ca si altii savarsesc rele.
A cincea oara, cand a indurat din slabiciune zicandu-si ca rabdarea inseamna tarie.
A sasea oara, cand a dispretuit un chip urat, fara sa stie ca era una din propriile sale masti.
Si a saptea oara, cand a inaltat un cantec de slava si apoi s-a mandrit cu asta.

pentru ce muncim?

2007-01-11T12:29:00.000+02:00

Pentru ce muncim? Ca sa avem bani? Pe care sa ii dam pe prostii? Sa ii bagam în vena? Sa facem chestii absurde cu ei? Sa ne luam telefoane de 400$ cu camera si treige ca sa dam bipuri? Sa ne luam blugi de 4 milioane si sa nu mai avem bani de ciorapi?

Eu muncesc pentru monitorul meu LCD de 21', pentru ipod, pentru un sistem audiu de peste 100W, pentru un VW polo/golf, pentru excursiile in strainatate sau la munte...pentru...pentru...

Banii sunt un mijloc, nu un scop...

3.1.2007

2007-01-10T22:07:00.000+02:00

2.1.2007

2007-01-10T21:55:00.000+02:00

1.1.2007

2007-01-10T21:34:00.000+02:00

ce-mi va aduce oare anul 2007?

2007-01-10T09:04:00.000+02:00

se pare ca se apropre ziua mea.... :(
cand eram mic o asteptam cu nerabdare....cadouri, tort, o zi intreaga in care eram in centrul atentiei....stiu ca mereu era zapada de ziua mea.....dar acum....nu stiu...lucrurile s-au schimbat.

s-au schimbat mai ales dupa ce m-am angajat....
daca m-ar pune cineva sa ma caracterizez i-as zice.... I'm a dreamer....
niciodata nu mi-a placut tristetea din jurul meu...m-am saturat de oamenii tristi din rabt, de oamenii tristi din jurul meu, de gri, de negru.

ce visez? hmm...foarte multe...visez sa calatoresc, visezi sa citesc cat mai mult, visez sa stiu cat mai multe, visez la o slujba buna, visez la o casa plina, si nu neaparat mare, visez sa ii mai vad o data pe cei dragi pe care i-am lasat in urma, visez sa-mi iau toate examenele din sesiune, visez sa conduc cu 250 la ora pe autostrada din germania, visez sa pot face diferenta....visez sa ajut oamenii....visez sa fiu ascultat...visez sa fiu inteles...visez sa traiesc mult...visez sa schiez, visez sa dansez, sa patinez....visez sa fac surf, visez sa-mi vad tara...visez sa nu mai pun toate prostiile la suflet si sa ma intristez...visez sa iubesc....visez sa rad, sa ma joc, sa nu-mi pese de nimic.

ce-mi va aduce oare anul 2007? ma intreb si eu asemeni lui cioran care-si punea aceeasi intrebare in legatura cu 1966....

visez sa raman eu...in orice conditie. visez sa merg in continuare cu metroul si nu cu taxi-ul acasa...sa vad filme la cinema si nu acasa singur, sa intalnesc cat mai multi oameni de la care sa am ce invata....

visez sa fiu sanatos si sa pot face tot ce mi-am propus pentru 2007....visez sa fac fotografii banale pe care sa le printez si sa le pun pe pereti....

visez sa visez...

31.12.2006

2007-01-09T22:36:00.000+02:00

30.12.2006

2007-01-09T21:54:00.000+02:00

ganduri...

2007-01-09T15:31:00.000+02:00

sa nu dispretuim lucrurile mici. o lumanare poate face oricand ceea ce nu va face soarele....sa lumineze noaptea!

hai la tata...

2007-01-09T13:27:00.000+02:00

Daca prind catelul care m-a trezit cu latratul azi la 6:30 dimineata, il fac ciulama!!!

am timp....

2007-01-09T13:01:00.000+02:00

am timp pentru toate. am timp sa dorm, sa regret ca am gresit, sa citesc, sa fac proiecte pe care sa nu le respect, sa-mi fac iluzii si sa rascolesc in cenusa lor mai tarziu, sa am ambitii, sa fiu bolnav, sa privesc cerul, reclamele din oras, sa-mi sfaram visele, sa le reinventez, sa-mi fac prieteni si sa-i pierd. am timp pentru oameni si nu pentru lucruri.
am invatat ca nu conteaza ce ai in viata ci pe cine...

am timp chiar si pentru tine...

29.12.2006

2007-01-08T22:18:00.000+02:00

28.12.2006

2007-01-08T21:53:00.000+02:00

27.12.2006

2007-01-08T21:36:00.000+02:00

day dreaming

2007-01-07T17:25:00.000+02:00

day two

2007-01-07T17:15:00.000+02:00

o hala gen romexpo unde ne-au primit in prima zi si ne-au repartizat cazarea

cateva poze prin zagreb.....nu stiu exact pe unde, dar e doar euforia primei zile:P

day one

2007-01-07T17:05:00.000+02:00

pregatirile de plecare

2007-01-07T17:02:00.000+02:00

where is santa?

back from the city of zagreb!

2007-01-05T11:46:00.000+02:00

super party de revelion si nu numai! urmeaza un post amanuntit cu poze!:P

remuscarea

2006-12-09T17:32:00.000+02:00

De ce oare suntem in asa fel alcatuiti incit murim de rusine nu cind facem un lucru reprobabil, ci cind il retraim in memorie sau cind ajungem sa-l marturisim? Raspuns: pentru ca fiinta noastra morala e intemeiata nu pe virtute, ci pe remuscare.

Asa cum orice trup asezat in lumina isi proiecteaza umbra pe pamint, la fel pacatul pus in lumina constiintei face sa se desprinda din el umbra remuscarii. Orice viata morala este asezata pe secventa "pacat-remuscare" si miracolul alcatuirii acestei vieti este ca nimeni, in afara subiectului moral, nu trebuie sa intervina pentru ca ea sa existe: autorul pacatului este de fiecare data propriul sau pedepsitor. Cain este blestemat si izgonit de Dumnezeu nu pentru ca a ucis, ci pentru ca fapta lui nu e insotita de umbra morala a caintei. Orice individ moral isi administreaza singur pedeapsa, iar remuscarea este una atit de cumplita incat, in fata lui Dumnezeu, ea face superflua orice alta pedeapsa.

visele sufletului si visele spiritului

2006-12-07T10:49:00.000+02:00

visele sufletului sunt cele care ne destrama fiinta, nu numai ca ne hartuiesc cu spaime ori cu remuscari dar chiar si cand ne amagesc cu bucuriile lor. si de ce este asa? pentru ca bucuriile sufletului nu stau, au consistenta aburului si nu le mai regasesti cand vrei sa te intorci la ele.

visele spiritului in schimb sunt din capul locului ale bucuriei constante, ele te aseaza intr-o ordine care e mai preusus de tine. ele sunt defapt vise ale adancului, ale adancului celui mai adanc si mai curat si tocmai de aceea ele sunt ale ordinii in care ne intalnim cu totii. adancul acesta nu este acela al psihanalizii care rascoleste in cloaca fiecarui suflet ci cel al locului in care devenim cu totii..unul. visele spiritului sunt visele noastre de ingeri.

mandru ca sunt roman

2006-12-01T23:21:00.000+02:00

daca traiam in perioada interbelica sigur avea si eu o camasa verde....desigur si acest curent nationalist a avut partile lui rele...sa nu uitam asasinare lui Noica, Madgearu, Armand Calinescu, etc.
dar pe de alta parte miscarea legionarea era una de elita, nu de masa..... eliade a fost un legionar activ. oricum imi pare un pic bine ca nu am trait vremurile alea...dupa '45 sigur as fi infundat puscariile din tara...fortul numarul 13(jilava), aiud, sighet.
am fost surprins sa aflu ca la sighet este un muzeu memorial al victimelor comunismului...sper sa ajung si eu sa-l vad ....din cate stiu eu acolo a murit Maniu...sper sa nu gresesc.
revenind. 2006 1 decembrie....piata revolutiei...concert phonix...mandru ca sunt roman

en-fanfar

2006-12-01T13:23:00.000+02:00

pe contrasens

2006-11-30T14:29:00.000+02:00

Ce grabă!! În intersecţie, de lîngă semaforul care abia apucă să clipească verde, maşinile demarează ca la Formula 1, în cor de claxoane şi înjurături pentru cei care au avut ghinionul să întîrzie cîteva secunde. Vînzătorul de ziare strecurat printre portiere se mişcă bizar, ca o păpuşă întoarsă cu cheia. La fel şi puştiul transformat în ştergător de parbrize. Îi animă o mecanică bizară. Gesturi automate, de roboţi plantaţi în intersecţii: ia ziarul, dă restul, stropeşte parbrizul, şterge parbrizul... Lumea se grăbeşte şi ei încearcă să ţină pasul cu lumea.
În faţa şcolilor, poze de familie din aceeaşi categorie. Părinţi pe fugă aruncă din maşini odrasle somnoroase, timp în care, pe la colţuri, elevi mai mari fumează grăbiţi o ultimă ţigară înainte de a intra la ore.
Toată lumea aleargă să cîştige cursa cu timpul prezent. E abia noiembrie, dar se fac planuri pentru revelion. Un amic şi-a rezervat deja locurile pentru viitorul sejur la mare din vara anului viitor, iar un altul a pus la punct un sistem de economisire care promite să-i aducă venituri suficiente pentru anii de pensie, chiar dacă îl mai despart cel puţin treizeci de ani de acel moment.
În spatele blocului copiii mici se vor oameni mari. O fetiţă de cinci ani, cu unghii false şi păr vopsit în trei nuanţe, alerga ieri să prindă un episod de telenovelă. Un puşti căţărat pe bicicletă se uita, admirativ, la sînii vecinei de la trei, femeie măritată care i-ar putea fi mamă.
Toată lumea se grăbeşte. E ziua prea scurtă şi pentru serviciu, şi pentru televizor, şi pentru familie. Aşa că ne mîngîiem iubitele în timp ce ele spală vase şi noi tragem cu ochiul spre televizorul pe care se joacă derby-ul etapei. Mişcările sînt mecanice şi, evident, grăbite. Nici o diferenţă între băiatul care spală parbrize şi bărbatul care-şi sărută nevasta.
"Vai, ce repede trece timpul!", zic amîndoi privind ceasul din piaţa oraşului. Se ţin de mînă şi lumea ar putea să-i creadă doi îndrăgostiţi care iuţesc pasul pentru a ajunge în timp la teatru ori la film. Greşit. Sînt grăbiţi pentru că azi e sîmbătă şi au de făcut toate cumpărăturile posibile: la supermarket, la magazinul de haine pentru ea, la pantofi pentru el, la rechizite pentru cel mic. Oraşul e mare şi aglomerat, locurile de parcare sînt puţine şi ocupate, prin urmare timpul e scurt şi ei se grăbesc încă o dată.

Totul pe fugă: ani, zile, iubire, vîrste. Musafiri grăbiţi în propria noastră existenţă, ne prefacem că aşa ne place să trăim şi ne amăgim cu iluzia că, alergînd spre mîine, cîştigăm experienţa unei vieţi trăite din plin. Într-o zi ne oprim. În intersecţia aglomerată se face, brusc, un gol imens şi vine băiatul cu ştergătorul să cureţe parbrizul unei vieţi neclare din care n-am văzut mai nimic.